I.DEFINIȚIE: Adjectivul pronominal de întărire accentuează prin insistență persoana la care se face referire, acordându-se în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele determinat. În limba actuală se utilizează doar adjectivul pronominal de întărire.
II.FORME:
| Persoană | Caz | Singular | Plural | ||
| masculin | feminin | masculin | feminin | ||
| Persoana I | N-Ac | însumi | însămi | înșine | însene |
| D-G | însumi | însemi | înșine | însene | |
| Persoana aII-a | N-Ac | însuți | însăți | înșivă | însevă |
| D-G | însuți | înseți | înșivă | însevă | |
| Persoana a III-a | N-Ac | însuși | însăși | înșiși | înseși, însele |
| D-G | însuși | înseși | înșiși | înseși,
însele |
|
III. POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE(FUNCȚII SINTACTICE)
Adjectivul pronominal de întărire are funcția sintactică de atribut adjectival.
Ex: Mama însăși a gătit această prăjitură delicioasă. (însăși=adj.pron. de întărire, f.s. atr.adj., caz N)
