Bunăcuviință sau bună-cuviință?
GREȘIT- George a dat dovadă de bunăcuviință în această situație.
CORECT- George a dat dovadă de bună-cuviință în această situație.
*Bună-cuviință este un cuvânt format prin compunere (adjectiv+substantiv) prin subordonare atributivă și se scrie cu cratimă.
