Complementul

Complementul

5/5 - (18 votes)

I. DEFINIȚIE: Complementul este partea secundară de propoziție care determină: un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecție cu funcția sintactică de predicat.

II. CLASIFICARE:

1.Complemente circumstanțiale– indică împrejurarea în care are loc acțiunea exprimată de către verbul determinat. Această categorie se împarte la rândul său în:

  • De loc: Lui Mihai Eminescu îi plăcea să se plimbe prin pădure.
  • De timp: În această dimineață avem zbor către Paris.
  • De mod: Îl analizează cu atenție.
  • De cauză: Tremură de frig.
  • De scop: L-a trimis la magazine pentru pâine.

2.Complemente necircumstanțiale-indică obiectul asupra căruia se revarsă consecințele acțiunii exprimate prin verb, sau obiectul căruia i se acordă ceva anume. Complementele necircumstanțiale pot fi:

  • Directe: A dus cățelușul l-a un adăpost de animale.
  • Prepoziționale: Vorbeau despre excursia mult așteptată.
  • Indirecte: I-a cumpărat mamei sale o geantă.
  • De agent: Prăjiturile sunt făcute de mine.

III.TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE:

  • Complementul stă, de regulă, după termenii determinați. În unele situații, complementul stă înaintea termenului determinat.

Exemple: Pe Ana am întâlnit-o la bal. La bal am întâlnit-o pe Ana.

  • Complementul direct și cel indirect nu se vor separa niciodată prin virgule de verbele determinate de acestea.
  • Complementele aflate în raport de coordonare se pot despărți între ele sau nu prin virgulă, depinzând de regulile de punctuație aplicate conjuncțiilor.

Distribuie

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email

Articole similare:

Fraza
Elemente de construcție a comunicării
OradeRomână.ro

Fraza

I.DEFINIȚIE: Fraza este un enunț complex alcătuit din cel puțin

Citește tot »

Urmărește-mă pe Facebook și află noutățile!

@oraderomana.ro