1.DEFINIȚIE: Construcțiile impersonale sunt structuri construite în jurul unor verbe care au ca trăsătură lipsa unui subiect care denumește o persoană.
2.CLASIFICARE:
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.
A.Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale:
a) fără subiect
- când exprimă fenomene ale naturii (verbe meteorologice): tună, plouă, burnițează, se înserează, se înnoptează;
- când referirea la o persoană se face printr-un complement direct: Mă doare capul. sau printr-un complement indirect: Îmi pasă de părerea celorlalți;
- când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Ioana.
b)cu subiect
- când verbul din cadrul construcției este copulativul „a fi” urmat de un adverb; în acest caz subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale: E rău a judeca o carte după copertă.
- când verbul predicativ „a fi” este însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice/sufletești (Mi-e sete.) sau are sens existențial (E dimineață.);
- când verbele permit subiect nonuman: Îmi place tenisul, Ne trebuie un echipament nou.
B) Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:
- prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă: Nu se fumează în incinta clădirii!;
- prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă, obținându-se astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă: Ei știu adevărul/Se știe adevărul.;
prin folosirea verbului auxiliar „a fi” folosit în construcțiile pasive:Ei știu adevărul ./Este știut adevărul.
