Caracterizarea Personajului Literar - Model

Caracterizarea Personajului Literar – Model

5/5 - (81 votes)

Caracterizarea Personajului Literar – Model. Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Lia, personajul din textul lui Ioan Slavici.

În scrierea compunerii, vei avea în vedere:

− notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, origine, portret fizic etc.);
− prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
− precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, valorificând textul dat;
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

  • conținutul compunerii – 12 puncte;
  • redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

„A fost ce-a fost… a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, și văduva era săracă de nu mai știa cum să-și înnoade zdrențele, iar Lia, fata ei, se făcuse harnică de creșteau flori pe unde-i călca piciorul și da muguri lemnul uscat când ea punea mâna pe el. Diminețile, când se deștepta din somn, văduva suspina din greu, căci nopțile o visa totdeauna pe fata ei voioasă și fericită, înconjurată de bogății și gătită ca o împărăteasă și grea mâhnire o cuprindea când o vedea săracă și îmbrăcată în vestminte făcute din căpătate, dar peste puțin fața mamei iar se înveselea, căci Lia era și în sărăcia ei tot voioasă și fericită, parcă ar fi înconjurată de bogății și gătită cum o visase, ca o împărăteasă. […] Când Lia ieșea din colibă, curtea era plină de flori răsărite pe urmele pașilor ei, care toate se clătinau plecându-se spre dânsa, dar îi ziceau întristate: „Bună ești, frumoasă ești, harnică ești, dulce ești la fire și, totuși, mult mai ai să umbli și să alergi […]”. Așa azi, așa mâine, multe zile de-a rândul tot așa, până ce Lia a fost cuprinsă de un nespus dor de ducă.
— Am să plec, mamă, în lume, că nu mă mai rabdă pământul și mă duce dorul, zise ea. Sunt acuma mare și eu și mi se cuvine să-mi caut rost în lume. Văduva suspină, căci atâta copil avea și ea și mult îi era dragă fata, dar mamă era, ca orișicare mamă, norocul copilului său îl visa, iar norocul în lumea largă se găsește.
— Mergi – îi zise dar –, copila mea, și nici spini, nici buruiană în calea ta să nu găsești. Lia frământă aluat din făină neagră și-și făcu o azimă* de drum, apoi porni în cale lungă, nu cu opinci de oțel și curele de vițel, ca Făt-Frumosul din poveste, ci desculță, ca o fată săracă, și se duse zi de vară până în seară, peste văi și dealuri, cum o ducea potecuța pe care mai umblaseră și alții. Cum se ducea așa, iată că dă peste o turmă de oi, care păștea păzită de dulăi, în vreme ce păcurarii* dormeau la umbră de mărăcini. Liei i se făcu milă de ea, căci dulăii erau toți șchiopi de toate patru picioarele, iar oile, sărmanele, toate erau pline de scaieți*, de se făcuse pâslă bătucită lâna de pe ele.
— Oițelor, dragilor – le zise Lia – ia veniți la mama, ca să vă curețe. Oile alergară din toate părțile și se adunară împrejurul ei ca bobocii plouați împrejurul cloștii, iar ea se puse pe muncă grea și lungă, ca să le scoată scaieții din lână, unul câte unul, încet și cu băgare de seamă, cu degetele subțiri și măiestre, ca nici pielea să nu le doară, nici firele subțiri să nu se rupă. Mult a stat așa și le-a curățit, și iar le-a curățit, de s-au adunat vrafuri mari de scaieți și la dreapta și la stânga ei, dar nu s-a lăsat până ce nu le-a văzut pe toate curate și cu lâna moale și creață […].
— Câți scaieți ai scos, atâtea zile să ai – îi ziseră oile ușurate – și orișicât de lung ți-ar fi drumul, buruiană în cale să nu-ți găsești, mai ziseră și ele parc-ar fi știut vorba mamei.
— Dar voi, câinilor, dragilor, de ce șchiopătați fiecare de câte toate patru picioarele? îi întrebă ea acuma pe dulăi.
— Pentru că suntem desculți ca tine, iar nu încălțați ca oile – răspunseră ei – și sunt mulți spini și mărăcini prin care avem să alergăm. Lia iar se puse pe muncă lungă și grea, ca să le scoată spinii din tălpi, tot unul câte unul, tot încet și cu băgare de seamă, tot cu degetele subțiri și măiestre, ca nici să nu simtă când îi scoate.
— Câți spini ai scos, atâți ani să numeri în viața ta – îi ziseră câinii – și orișicât de lung ți-ar fi drumul, peste spini în cale să nu dai. Lia plecă mai departe ușurată, căci ușurat se simte omul care le-a făcut altora vreo ușurare, și-și urmă drumul pe potecuța cea netedă și curată, de era mare mulțumire să calci cu piciorul gol pe ea.”

(Ioan Slavici, Limir-împărat)

*azimă – pâine nedospită
*păcurar – cioban, păstor
*scaieți – ciulini, plante cu spini

Personajul literar reprezintă instanța narativă, „ființa de hârtie” dintr-un text literar (narativ sau dramatic), produs al imaginației autorului care participă  la acțiune și prin intermediul căruia, autorul își transmite propriile gânduri, emoții, idei către cititor.

Personajul Lia din opera „Limir-împărat”, scrisă de Ioan Slaivici este personaj principal, fiind conturat în text atât prin mijloace directe, cât și indirecte de caracterizare.

Caracterizarea directă se concretizează în portretul fizic și moral realizat de către florile care, personificate, îi spun cu mâhnire fetei: „Bună ești, frumoasă ești, harnică ești, dulce ești la fire și, totuși, mult mai ai să umbli și să alergi”.

Ca modalități de caracterizare indirectă se remarcă: comportamentul fetei, atitudinea și relația față de celelalte personaje, lumbajul, mediul, dar și vestimentația.

Comportamentul pe care aceasta îl are conturează imaginea unei tinere empatice, altruiste, care sare în ajutorul celorlalți, punând binele altora înaintea binelui personal. Lia nu rămâne indiferentă la suferința oițelor pe care le curăță de scaieți: „Oițelor, dragilor- le zise Lia- ia veniți la mama, ca să vă curețe.” Altruismul fetei reiese și din ajutorul pe care îl acordă dulăilor, scoțând țepușele din tălpile acestora: „„Câți spini ai scos, atâți ani să numeri în viața ta – îi ziseră câinii – și orișicât de lung ți-ar fi drumul, peste spini în cale să nu dai.”

Prin limbajul pe care Lia îl utilizează se sugerează bunătatea sufletească și milostenia acesteia:  „Oițelor, dragilor – le zise Lia – ia veniți la mama, ca să vă curețe.”

Mediul în care trăiește personajul este dezvăluit cititorului încă din incipitul fragmentului. Lia are o situație financiară precară și este unica fiică a unei văduve sărace care, din cauza lipsurilor financiare suferă pentru că nu îi poate oferi fiicei sale mai mult: „nopțile o visa totdeauna pe fata ei voioasă și fericită, înconjurată de bogății și gătită ca o împărăteasă și grea mâhnire o cuprindea când o vedea săracă și îmbrăcată în vestminte făcute din căpătate”.

În ciuda condiției sale sociale, Lia are o viziune optimistă asupra vieții, trăsătură care îi întregește portretul moral. Fata își conștientizează condiția socială, însă este perseverentă și vrea să-și împlinească propriul destin prin forțe proprii: „Lia plecă mai departe ușurată, căci ușurat se simte omul care le-a făcut altora vreo ușurare”

Vestimentația tinerei ilustrează situația financiară precară: „A fost ce-a fost… a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, și văduva era săracă de nu mai știa cum să-și înnoade zdrențele.

Prin urmare, personajul Lia are ca trăsătură dominantă de caracter altruismul, care încadrează personajul într-o tipologie umană, cea a omului empatic și înțelept. (exemple de

O trăsătură pe care o pot identifica atât în caracterul personal, cât și în personalitatea personajului analizat este empatia, deoarece de cele mai multe ori nici eu nu rămân indiferent la suferința celor din jur și încerc să-mi ofer ajutorul ori de câte ori am ocazia.

Distribuie

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email

Articole similare:

Fraza
Elemente de construcție a comunicării
OradeRomână.ro

Fraza

I.DEFINIȚIE: Fraza este un enunț complex alcătuit din cel puțin

Citește tot »

Urmărește-mă pe Facebook și află noutățile!

@oraderomana.ro