I.DEFINIȚIE: Fraza este un enunț complex alcătuit din cel puțin două propoziții, implicit două predicate. O frază conține obligatoriu cel puțin o propoziție principală. Cum
Locuțiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar care se comportă ca un substantiv. Exemple: părere de rău, băgare de seamă, dare de mână,
I.DEFINIȚIE: Pronumele negativ ține locul numelor obiectelor prezentate ca inexistente și apare doar în enunțuri negative. II.FORME: nimeni, nimic, niciunul, niciuna. III. POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE
I. DEFINIȚIE: Complementul este partea secundară de propoziție care determină: un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecție cu funcția sintactică de predicat. II.
Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât I.DEFINIȚIE: Pronumele nehotărât ține locul unui substantiv fără să ofere informații precise asupra obiectului denumit de substantivul pe care îl
Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv I.DEFINIȚIE: Pronumele posesiv înlocuiește atât numele obiectului posedat, cât și numele posesorului. II.FORMELE: Pronumele posesiv își schimbă forma după persoana
Pronumele si adjectivul pronominal relativ I.DEFINIȚIE: Pronumele relativ are rol de conector în frază și face legătura între o propoziție secundară și regenta ei. II.FORME:
Pronumele personal de politeţe I.DEFINIȚIE: Pronumele personal de politețe este partea de vorbire flexibilă care indică respectul față de o persoană. II.FORME: Pronumele personal de
Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi, prin contopirea sau alăturarea a două sau mai multe cuvinte. •
I.DEFINIȚIE: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă, care leagă, în propoziție, două părți de propoziție de același fel, stabilindu-se un raport de coordonare între acestea,
DEFINIȚIE: Construcțiile reflexive sunt construcții în care formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv se atașează unui verb. Ex: Irina se spală pe mâini. FORME: Pronumele reflexiv
I.DEFINIȚIE: Adjectivul pronominal de întărire accentuează prin insistență persoana la care se face referire, acordându-se în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele determinat.