I.DEFINIȚIE: Complementul indirect indică obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea sau trăsătura exprimată prin cuvântul determinat. Această parte de propoziție poate determina un verb, un adjectiv sau o interjecție.
Exemplu: I-am cumpărat prietenei mele o carte. (cui i-am cumpărat?)
II.ÎNTREBĂRI: Cui?Asupra cui?Contra/ împotriva cui?
III. TERMENI REGENȚI:
-verb la mod personal: Colegul îi oferă lui Mircea ajutorul.
-locuțiune verbală: Diriginta le-a adus la cunoștință părinților situația școlară.
-adjectiv: Munca este necesară reușitei.
-adverb: Copiii se comportă asemenea părinților.
-interjecție predicativă: Bravo lor!
IV.PĂRȚILE DE VORBIRE PRIN CARE POATE FI EXPRIMAT UN COMPLEMENT INDIRECT:
1.substantiv comun sau propriu în cazul Dativ:
Exemplu: I-am oferit mamei flori. I-am spus Alinei adevărul.
2.pronume de diverse tipuri în cazul Dativ:
Exemplu: Lui i-a mărturisit secretul. N-am spus nimănui secretul. Cui i-ai spus secretul? Fiecăruia i-am spus adevărul.
3.numeral cardinal cu valoare pronominală:
Exemplu: Celor doi le-a oferit premiul
V.ANTICIPAREA ȘI RELUAREA PRIN CLITICE PRONOMINALE:
În limba română, complement indirect poate fi dublat prin clitice pronominale.
a)Dublarea prin anticipare– forma clitică precedă complementul pe care îl dublează:
Ex: I-am dat Ioanei un pix.( (I- și Ioanei=complemente indirecte, caz D)
I-am dat ei un pix. (I- și ei=complemente indirecte, caz D)
b)Dublarea prin reluare– forma clitică reia complementul pe care îl dublează:
Ex: Ioanei i-am dat un pix. (Ioanei și i-=complemente indirecte, caz D)
Ei i-am dat un pix. (ei și i-=complemente indirecte, caz D).
VI.TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE:
- De obicei, complementul direct se află după termenul determinat, dar în unele cazuri, el stă și înaintea acestuia.
Exemple:
I-am spus mamei o glumă.
Mamei i-am spus o glumă.
- Când complementul indirect este exprimat printr-un pronume reflexiv sau personal în cazul dativ, determinând, în același timp, un verb la modul conjunctiv, acesta se va afla între prepoziție (sau conjuncție) și verb.
Exemplu:
I-am spus să–mi zică ziua în care ne vedem.
- Când determină un verb la infinitiv aflat după verbul „a putea”, complementul indirect exprimat prin pronume neaccentuat în dativ stă înaintea verbului.
Exemplu:
Îi pot spune ce gândesc.
- Dacă avem de-a face cu o dublă exprimare a complementului indirect, cuvântul dublat se poate afla după infinitiv sau înaintea verbului „a putea”.
Exemplu:
Îi pot spune lui ce gândesc.
Lui îi pot spune ce gândesc.
- De obicei, complementul indirect nu se desparte prin virgulă de termenul regent. O excepție sunt complementele indirecte antepuse verbului regent și reluate prin pronume demonstrative sau personale:
Exemplu: Rudei mele de la Timișoara, aceleia i-am trimis pachetul.
