Conjuncţia

Conjuncţia

5/5 - (13 votes)

I.DEFINIȚIE: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă, care leagă, în propoziție, două părți de propoziție de același fel, stabilindu-se un raport de coordonare între acestea, iar în frază leagă două propoziții (de același fel sau diferite), stabilindu-se între acestea un raport de coordonare sau de subordonare

Ex: Fetele și băieții aleargă prin curtea școlii. („și”=leagă două părți de propoziție de același fel)

Băieții au avut o strategie bună1/ (și) au câștigat2./ („și”=leagă două propoziții de același fel)

El mi-a spus1/ (că) va veni.2/ („că”=leagă propoziția subordonată (P2) de regenta sa (P1))

II. CLASIFICARE

  1. după alcătuire:
  • simple (alcătuite dintr-un singur termen): și, nici, dar, iar , și, sau, ori, fie etc;
  • compuse (alcătuite din mai mulți termeni): fiindcă, deoarece, încât, ca să etc;
  1. în funcție de ceea ce exprimă:
  • copulative ( arată asocierea dintre două sau mai multe elemente): și, nici;
  • disjunctive (alegerea dintre două sau mai multe posibilități): sau, ori, fie;
  • adversative (contrazicerea unei așteptări, redă un contrast): dar, iar, însă, ci ba;
  • concluzive ( arată o concluzie): deci, așadar.
  1. c) după criterul sintactic, al raporturilor pe care le realizează:
  • conjuncțiile coordonatoare-realizează, de regulă, joncțiunea între unități sintactice aflate pe același plan (părți de propoziție sau propoziții de același fel): și, nici, dar, iar, însă, sau, ori, fie, deci etc.
  • conjuncțiile subordonatoare realizează joncțiunea între unitați sintactice aflate în planuri diferite, exprimând relații de subordonare a unor propoziții față de un termen regent: că,, să, dacă, de, fiindcă, deoarece, încât, ca să, fără să, deși, etc.

   III.LOCUȚIUNILE CONJUNCȚIONALE-sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, având rolul unei conjuncții. În alcătuirea lor intră întotdeauna o conjuncție sau o altă parte de vorbire cu valoare de conjuncție (pronume sau adjective pronominal nehotărât, adverb relative).

Exemple de locuțiuni conjuncționale: îndată ce, până ce, după ce, pentru ca să, fără să, până să, cu toate că, măcar că, chiar dacă, pentru că, așa încât, din cauza că, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, în loc să, ca și când, ca și cum, de parcă, etc.

Locuțiunile conjuncționale subordonatoare realizează joncțiunea între unități sintactice aflate în planuri diferite, adică exprimă relații de subordonare a unor propoziții față de un termen regent.

Ex: A plecat1/ pe motiv că nu înțelege discuția2./

Conjuncțiile, respectiv locuțiunile conjuncționale nu trebuie să se confunde cu prepozițiile (locuțiunile adverbiale).

Valoarea morfologică este dată, pentru fiecare dintre aceste părți de vorbire, de contextul în care se află, de raporturile pe care le stabilesc.

Exemple:

      Din cauza lui nu a ajuns la timp. (locuțiune prepozițională, raport de subordonare în propoziție, leagă complementul de verbul determinat)

       Din cauză că a a întârziat, 1/ a ajuns târziu. 2/ (locuțiune conjuncțională, raport de subordonare în frază, leagă propoziția subordonată nr. 1 de regenta ei)

      Am adus ciocolată și flori pentru fiecare. (conjuncție coordonată copulativă, raport de coordonare în propoziție, leagă două complemente)

      A și venit acasă. (adverb, cu sensul de “imediat”, “deja”)

      Înainte de venirea ta l-am anunțat. (locuțiune prepozițională, raport de subordonare în propoziție)

      Înainte să vii m-a sunat. (locuțiune conjuncțională, raport de subordonare în frază)

 

Distribuie

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email

Articole similare:

Fraza
Elemente de construcție a comunicării
OradeRomână.ro

Fraza

I.DEFINIȚIE: Fraza este un enunț complex alcătuit din cel puțin

Citește tot »

Urmărește-mă pe Facebook și află noutățile!

@oraderomana.ro