I.DEFINIȚIE: Construcțiile impersonale sunt structuri construite în jurul unor verbe care au în comun trăsătura absenței unui subiect.
II.CLASIFICARE:
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.
a) Verbele și construcțiile verbale întotdeauna impersonale pot fi:
√ fără subiect
- când exprimă fenomene ale naturii: plouă, tună, ninge, burnițează, viscolește, fulgeră, se întunescă, se înnoptează, se înserează etc.
- când referirea la o persoană se face printr-un complement direct: Mă doare capul. sau printr-un complement indirect: Îmi pare rău de el.;
- când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Ana.
√ cu subiect
- când verbul din cadrul construcției este copulativ și este urmat de un adverb; în acest caz subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale: Este dificil a rămâne încrezător într-o astfel de situație.
- când verbul predicativ „a fi” este însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice/sufletești (Mi-e sete/foame/dor/frig.) sau are sens existențial (Era frig.);
- când verbele permit subiect nonuman: Îmi place ciocolata. Ne trebuie haine noi.
b)Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:
› prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă: Se aude că vor închide școlile.
› prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă, obținându-se astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă: Ea cunoaște situația./Se cunoaște situația;
› prin folosirea verbului auxiliar „a fi” folosit în construcțiile pasive: Ea știe situația./Este știută situația.
