Enunțul: enunțuri asertive, interogative, exclamative, imperative; enunțuri eliptice;
I.DEFINIȚIE: Enunțul reprezintă o unitate de comunicare cu înțeles deplin și este construit în jurul unui predicat.
II.CLASIFICARE:
- enunț simplu-care este alcătuit dintr-o singură propoziție: Andrei și-a rezolvat tema la biologie.
- enunț complex-care este alcătuit din două sau mai multe propoziții, conținând implicit două sau mai multe predicate, formând astfel fraze: Andrei și-a rezolvat tema la matematică și a ieșit afară.
- enunț structurat-care este organizat în jurul unui predicat și formează o propoziție: Plecăm la mare în vacanța de vară.
- enunț nestructurat-care este o secvență lexicală ce transmite o informație preluată din realitate; nu are predicat : Groapa!, adică Ai grijă la groapă!
După scopul comunicării, enunțurile pot fi:
a)asertive (se mai numesc și declarative)-prin care se transmit informații adevărate sau false și care au la final punct sau punct și virgulă:
Ex- Andrei nu a ajuns în această dimineață la muncă. Mâine va fi cer senin. Ioana a luat o notă mare la examen; a învățat mult.
b)interogative– prin care se solicită informații sub formă de întrebare, utilizându-se intonația specifică; au la final semnul întrebării:
Ex-Ce program ai mâine? Ai vorbit cu mama înainte să iei o decizie?
c)imperative– prin care se exprimă ordine, porunci, îndemnuri, rugăminți și scuze și care au la final semnul exclamării:
Ex: Închide ușa! Iartă-mă! Vino! Să-mi aduci telefonul!
d)exclamative– prin care se exprimă o stare afectivă, atitudini, emoții cu o intonație specifică și prin utilizarea unor cuvinte exclamative (ce, cum, cât); au la final semnul exclamării:
Ex: Ce cald este afară! Cum se îmbracă! Câtă sare ai pus în mâncare!
III.OBSERVAȚII
1.În enunțurile asertive din vorbirea indirectă se folosesc verbe declarative, urmate de conjuncția simplă „că”: Mi-a zis/spus/declarat/recunoscut că el a fost de vină pentru acel incident.
2.În funcție de răspunsul care poate fi dat, enunțurile interogative se clasifică în:
a) enunțuri interogative totale– când cer răspunsuri de tipul „da” sau „nu”:
Ex- Ai mâncat? Da.
b)enunțuri interogative parțiale– când nu se poate oferi un răspuns de tipul „da” sau „nu”:
Ex- Când l-ai văzut ultima oară? Toamna trecută.
c)enunțuri interogative alternative-când trebuie să se facă o alegere întrre două sau mai multe opțiuni:
Ex-Vrei mere sau pere? Pere.
3.Enunțurile imperative conțin de regulă un verb la modul imperativ, dar pot conține și verbe la conjunctiv:
Ex- Deschideți manualele la pagina 123!
Să nu îndrăzniți să lipsiți!
Enunțurile eliptice – sunt acele construcții din care a fost omisă o secvență care poate fi subînțeleasă pentru că a fost exprimată anterior:
Ex- Andrei a scris la română, iar Ioana [a scris] la matematică.
Ioana a învățat pentru examen, dar Andrei nu [a învățat].
În funcție de cuvintele care au fost omise din enunț, elipsa poate fi:
- verbală-când este omis total sau parțial predicatul, dar care a fost exprimat anterior; se marchează în scris prin virgulă sau linie de pauză, iar în vorbire printr-o pauză.
Ex: Tu ai reușit să obții punctaj maxim, dar ea, nu. [a reușit].
- nominală-când este omis un substantiv sau un substitut al acestuia:
Ex: Eu am ales o carte de istorie, iar tu de literatură.
Eu am ales o carte de istorie, iar tu o carte de literatură.
B.Propoziția simplă; propoziția dezvoltată; propoziția afirmativă; propoziția negativă;
I.DEFINIȚIE: Propoziția este comunicarea cu un singur predicat.
Ex: Emilia a obținut o notă bună la examenul național.
II.CLASIFICARE:
- După alcătuire:
a)propoziții simple-alcătuite doar din subiect și predicat sau doar din predicat:
Ex: Ana se joacă. Mănânc. Plouă.
b)propoziții dezvoltate-alcătuite din predicat, subiect și cel puțin una sau mai multe părți de propoziție secundare (atribute, complemente, circumstanțiale):
Ex: Ana se joacă în parc. Mănânc ciocolată. Ioana citește romane de aventură.
S P Circ. de loc.
- După aspectul predicatului:
a)propoziții afirmative-nu conțin marca „nu”: Ioanei îi plac fructele de mare.
b)propoziții negative-conțin un predicat precedat de negația „nu”: Ioanei nu îi plac fructele de mare.
III.OBSERVAȚII:
1.în unele propoziții afirmative poate apărea marca „nu” însă este așezată în fața altui cuvânt decât predicatul, iar în acest caz nu este vorba de o negație propozițională:
Ex: A pictat nu cu acuarelele de la tine, ci cu cele vechi-propoziție afirmativă.
2.Atunci când în propoziții apar substantive, adjective sau verbe (care nu sunt predicate) formate cu prefixe de negație (ne-, in-), ele dobândesc o nuanță negativă:
Ex: A eșuat, neputând să își gestioneze emoțiile.
3. Există câteva excepții în care deși predicatul este precedat de negația „nu”, propoziția este afirmativă:
Ex: Mi-aș dori să nu pleci.(Vei pleca). Nu m-am putut abține să nu-i spun. (I-am spus).
4.Uneori, între negație și predicat pot fi intercalate și alte cuvinte precum mai, prea (nu mai vrea, nu prea mănâncă); aceste cuvinte nu intră în componența predicatului, însă cuvântul „nu” se analizează împreună cu predicatul.
Image by senivpetro on Freepik
