Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului selectat din Călin (File din poveste) de Mihai Eminescu.
În redactarea textului:
- vei preciza mesajul/o semnificație a textului, prin referire la temă;
- vei prezenta două elemente componente ale peisajului;
- vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație;
- vei menționa o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic, justificându-ți alegerea.
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul compunerii este la alegere.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
- conținutul compunerii – 12 puncte;
- redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
VII
Surã-i sara cea de toamnã ; de pe lacuri apa surã
Înfunda mișcarea-i creatã între stuf la iezãturã ,
Iar pãdurea lin suspinã și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un fremãt, ce le scuturã pe toate.
De când codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toatã,
Îsi deschide-a lui adâncuri, fața lunei sã le batã,
Tristã-i firea, iarã vântul sperios o creangã farmã –
Singuratece isvoare fac cu valurile larmã.
VIII
De treci codri de aramã, de departe vezi albind
S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;
Ele trec cu harnici unde și suspinã-n flori molatic,
Când coboarã-n ropot dulce din tãpsanul prãvãlatic,
Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul vãratic de mireasmã și rãcoare
A popoarelor de muște sãrbãtori murmuitoare.
(Călin (file din poveste)- de Mihai Eminescu)
Mesajul textului reprezintă totalitatea ideilor, semnificațiilor și viziunilor pe care autorul le transmite cititorului prin intermediul unui limbaj sugestiv, făcând apel la figuri de stil și imagini artistice inedite.
În fragmentul extras din „Călin, file din poveste”, mesajul este unul profund, marcat de sensibilitate și emoție și este construit în jurul temei naturii, care vibrează și se află într-o relație de puternică comuniune cu trăirile eului liric.
Un prim element al peisajului descris este astrul tutelar, luna, laitmotiv al poeziei eminesciene; simbol al cunoașterii, luna veghează asupra codrului și viețuitoarelor, instituind o atmosferă de mister și magie, conturându-se astfel un cadru feeric, asemenea celor din poveștile cu zâne: „De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, /Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată”.
Un alt element central al poemului este codrul, căruia poetul îi atribuie însușiri umane și pe fundalul căruia proiectează un decor magic, în care pare că timpul a câștigat lupta cu efemeritatea: „Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, /Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. ”
Poetul utilizează o multitudine de figuri de stil sugestive, dând naștere unui text înțesat de expresivitate și emoție. De exemplu, foarte sugestivă este personificarea, întâlnită de mai multe ori pe parcursul poeziei; prin aceasta, codrul este personificat, atribuindu-i-se sentimente de melancolie: „Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate”, „ De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, /Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, /Tristă-i firea…”
Poemul abundă în epitete metaforice care întregesc peisajul feeric: „apa sură”, „frunzele uscate”, „codrii de aramă”, „mândra glăsuire”, „pădurea de argint”. Toate aceste asocieri inedite de cuvinte completează, într-o atmosferă fabuloasă, cadrul natural înfățișat de poet.
Tabloul natural conturat în poezia eminesciană transmite sentimente de armonie, liniște sufletească și încântare, toate provocate de ideea comuniunii omului cu natura. Această atitudine de visare, de contemplație este sugerată de folosirea verbelor la persoana I precum: „treci”, „vezi” și „auzi”.
În concluzie, fragmentul extras din „Călin, file din poveste” de Mihai Eminescu transmite ideea comuniunii omului cu natura, văzută ca un spațiu miraculos și protector, în care sufletul uman își recapătă echilibrul interior. Prin expresivitatea imaginilor artistice și a figurilor de stil și prin ocurența motivelor și simbolurilor poetice, autorul transmite un puternic mesaj, reușind să sensibilizeze astfel cititorul.
