Limba română se află într-un proces continuu de schimbare și de evoluție. De-a lungul timpului vocabularul limbii române s-a îmbogățit prin împrumuturi din alte limbi cu care s-a intrat în contact.
Împrumuturile pot fi:
a.vechi– din slav (prieten, drag, ceas, a iubi), greacă (pat, frică, hârtie, zahăr), turcă (dușman, baclava, bacșis, ciorbă, ciulama, iaurt, leafă);
b.noi-din franceză (elev, a soluționa, costum, birou, patrie), germană (crenvurst, rucsac, ștecăr0, italiană (pizza, adagio, chitară, bariton), engleză (design, video, weekend, fotbal, job), latină (colocviu, etern, insulă).
Neologismele sunt cuvinte mai recente împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere, având obligatoriu un component nou.
Neologismele au pătruns în limba română începând cu primele decenii ale secolului al XIX‑lea, în special din limba franceză și din limba latină, pe cale savantă, producând modernizarea limbii române. Astfel, acestea înlocuiesc multe cuvinte din turcă și din greacă: epidemie îl înlocuiește pe molimă, arteziană pe havuz, rege pe rigă, casetă pe besactea.
Astăzi, cele mai multe împrumuturi neologice sunt din limba engleză, unele adaptându‑se la limba română (miting, fotbal), altele păstrându‑și forma din limba de origine (hobby, smartphone).
Îmbinările libere de cuvinte= combinarea mai multor cuvinte, în care fiecare element își păstrează sensul.
Ex- vârf ascuțit, vârf înalt.
Locuțiunile=grup de cuvinte cu sens unitar, comportându-se ca o singură parte de vorbire.
Ex-A-i sta pe vârful limbii.
Cât un vârf de ac.
A i se sui tot sangele in varful capului.
A i se sui parul in varful capului.
Mergea in varful degetelor.
Asta pune varf la toate (este di cale-afara).
A vorbi in varful limbii (a vorbii afectat).
Din varful buzelor (de mantuiala).
Image by Freepik
