Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin atașarea sufixelor și prefixelor unui cuvânt de bază.
Afixele (sufixele/prefixele)-sunete sau grupuri de sunete atașate rădăcinii pentru a forma un cuvânt derivat;
Prefixul= sunetul sau grupul de sunete care se adaugă la începutul cuvântului pentru a forma cuvinte noi. (des, dez, în, îm, in, ne, răs, răz, re, pre, stră, co, con, între)
Sufixul= sunetul sau grupul de sunete care se adaugă la sfârșitul cuvântului pentru a forma cuvinte noi. (aș, ică, el, uț, șor, eț-diminutivale), (andru, an, oaie, oi-augumentative), (iș, et, ime, iște-colective), (ar, aș, or, er, giu-ale agentului), (ă, oaică, easă, an-moționale)
Cuvântul de bază=cuvântul de la care se formează alte cuvinte;
Rădăcină/ radical= elementul comun cuvintelor;
Ex- Floare=cuvânt de bază, flor=rădăcină/ radical florăreasă=cuvânt derivat cu sufixul „ăreasă”
!!!Desinențele de plural sau articolele nu sunt sufixe: copilul, fata,flori, ursul.
Derivarea parasintetică= sufix+prefix
Ex-pădure=împădurit, neîmpădurit
Floare-cuvântul de bază
floricică, floricea, înflorire-cuvinte derivate cu sufixe și prefixe
Flor=rădăcina/radicalul
Prieten-cuvânt de bază
Prietenie, prietenos, prietenaș, împrietenire, neprietenos
Prieten=radical/rădăcină
!!!Observație-uneori cuvântul de bază coincide cu rădăcina.
