Subiect Evaluare Naţională 2021 Limba și literatura română – Sugestie de rezolvare

Subiect Evaluare Naţională 2021 Limba și literatura română – Sugestie de rezolvare
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

SUBIECTUL I  –  (70 de puncte)

Textul 1
„La colțul străzii, Romi îl aștepta pe Gicoane. Era o după-amiază de duminică, era vară, și căldura topise trotuarul. […] Orașul era pustiu și, în lumina fierbinte, casele dormeau parcă și ele. „Peste o oră începe meciul”, se gândi Romi și fu cuprins parcă de amețeală… „Va fi un meci la fel ca înainte”, își spuse. Gicoane va apăra, în tricoul lui negru. Gicoane, pe care el îl numise „pantera neagră”. Va fi un meci ca înainte de accidentul lui Gicoane. La fiecare gol salvat de Gicoane, el se va ridica în picioare și va striga: „Bravo, Gicoane!”, iar în sufletul lui se va zbate dureroasă dorința ca atunci când va crește să fie un portar tot așa de bun ca și el.
În sfârșit, îl văzu venind pe Gicoane. Acesta îi făcu semn cu mâna, de departe, și el îi răspunse. […]
Se apropiau de marginea orășelului, acolo unde o alee cu aluni ducea spre arena de fotbal. […]
— În care repriză joci? întrebă Romi.
— Nu știu. Aș vrea să joc în prima. Îmi vine greu să mă uit cum stă altul în poartă… Deodată, glasul lui Gicoane deveni foarte prietenos, primi acel timbru special pe care glasul unui bărbat nu-l capătă decât atunci când vorbește cu un prieten drag. Glasul lui Gicoane deveni aproape copilăros, de o puritate caldă, catifelată.
— Știi, mă Romică, eu cât am stat în pat m-am gândit mult. Stăteam cu piciorul ridicat pe perete, mă uitam la el și mă gândeam. Înainte de asta n-aveam încredere în mine. Îmi spuneam: „Ești prea mic pentru un portar. 1 metru și 64 de centimetri, asta nu-i înălțime de portar.” Dar cât am stat în pat m-am tot gândit, și am înțeles că asta nu contează. M-am gândit la francezul acela care-i cu un centimetru mai mic ca mine și-i un portar excelent… Sunt pornit pe fapte mari, așa să știi. Sunt tânăr, am timp să ajung departe. Principalul e că pot să joc din nou, și asta contează.
— Numai să nu fii nervos în poartă, se rugă Romi. Iar că ești mic nu contează. Ai reflexe bune, mă Gicoane, și asta face mai mult decât doi metri înălțime. Și-apoi, gândește-te și tu. E ușor să fii portar bun când ai 1 metru și 80 de centimetri. […] Dar plonjeu* ca al tău n-are nimeni. Tu ești ca o panteră, Gicoane, spuse Romi, și-și ridică din nou ochii spre el.
În sfârșit, ajunseră la arenă.
— Așteaptă-mă aici, îi spuse Gicoane lui Romi când ajunseră aproape de intrare. Mă întorc după tine. Gicoane dispăru pe poarta mare a arenei și Romi se așeză în iarbă, așteptându-l să se întoarcă. „Da, totul este ca înainte, își spuse, totul este ca acum un an.” Peste câteva minute, Gicoane va veni după el, vor intra, și el va fi tare mândru că-i este prieten… Dar iată că minutele trec și Gicoane nu se mai întoarce. […]
— Credeam că m-ai uitat.
— Cum era să te uit?
Intrară și, la fel ca înainte, Gicoane îi spuse omului de la ușă cât se poate de grav:
— E cu mine.
Apoi se îndreptară spre tribună.
— Joc în repriza a doua, mă Romică, îi spuse Gicoane când ajunseră aproape de tribună, apoi îl părăsi, se duse pe teren să se îmbrace și, între timp, arbitrul fluieră începerea primei reprize a meciului. […]
Dar iată că începu repriza a doua și Romi văzu cu uimire că în poartă e tot vechiul portar; Gicoane stătea mai departe în iarbă. […]
După zece minute, un jucător din echipa adversă fu accidentat, intră altul în loc și ceferiștii* schimbară portarul. În poartă intră Gicoane.
Primul plonjeu pe care-l făcu Gicoane aruncându-se după minge fu spectaculos, poate inutil, dar sufletul lui Romi se umplu de bucurie. „Așa ceva nu vezi oricând. Bravo, mă panteră neagră!” Abia atunci observă Romi că Gicoane nu purta tricoul negru, ca de obicei. Avea un tricou albastru. „O să-i poarte noroc și tricoul albastru.” Adversarii, mizând pe statura mică a portarului, trăgeau cât mai sus, iar două mingi fură trase pe deasupra porții. Apoi mingea a fost trimisă spre colțul de sus al porții, și atunci Gicoane făcu una din minunatele lui sărituri de panteră. Gicoane zbură în aer, prinse balonul, și toată lumea din tribună începu să strige.
Ceferiștii reușiră în ultimele zece minute să marcheze două goluri, dar Romi era prea fericit ca să simtă și bucuria acestor goluri. Gicoane, dragul lui Gicoane, era tot pantera neagră, cu toate că purta tricou albastru. ”
(Sorin Titel, Pantera neagră)
*plonjeu – (în text) săritură, salt
*ceferiști – (în text) membri ai echipei de fotbal

Textul 2
„Când eram mică, ai mei mă învăţau să „împart”. Să-i dau şi fetiţei vecinilor ursul meu de pluş să se joace cu el, să împart sandvişul cu colega de bancă, să împrumut cartea mea favorită prietenilor de la bloc. O făceam, dar bombănind şi cu strângere de inimă. Mă revolta generozitatea lor pe barba mea. Adeseori mă gândeam că, dacă tot sunt ei atât de darnici, de ce nu-şi dau lucrurile lor prietenilor mei? Aşa că am găsit o portiţă de scăpare: alegeam dintre păpuşi pe cea mai urâtă, pretindeam că e preferata mea şi o pasam, cu „generozitate”, vecinei mele. I-o dădeam de tot. Sondam plăcerile culinare ale colegei şi tocmai ce nu-i plăcea să mănânce, aia luam la pachet, oferindu-i, cu generozitate, jumătate. Şi mă prefăceam dezamăgită că ea nu mânca. La fel făceam şi cu restul de lucruri de care voiam să mă debarasez, dar nu ştiam cum. Prietenii mă iubeau, părinţii prietenilor mă complimentau părinţilor mei, care nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie că au un copil cu o inimă de aur. Şi toată lumea era fericită, mai puţin eu. Senzaţia aia de înșelătorie nu-mi pria deloc. Mă bucurasem, ce e drept, în sinea mea la început, când venisem cu ideea, dar, mai încolo, mi-am dat seama că tocmai acea bucurie era meschină*, pentru că nu o puteam… împărţi. Îmi oblojeam*, mai încolo, vina, spunându-mi că totuşi prietenii mei se bucurau, chiar dacă le dădeam lucruri care mie nu-mi trebuiau. Cu toate astea, punând în balanţă bucuria lor sinceră cu meschinăria mea, simţeam că eu pierd. Deși nu-mi păsa de lucrurile date, era o frustrare pe care nu mi-o puteam explica. Dar nici nu-mi venea să ofer ceva ce mie îmi plăcea cu adevărat. […]
Prin clasa a IV-a, o prietenă de aceeaşi vârstă a avut o pierdere mare. Prietena mea devenise aproape o fantomă. Nu mai mânca, nu mai vorbea, nu mai ieşea din casă. Brusc, am simţit că trebuie s-o oblojesc. Că e de datoria mea să-i ofer o „recompensă” – cu mintea de atunci, ceva foarte drag mie ar fi putut compensa pierderea. Şi m-am hotărât. Cel mai de preț obiect al meu era o cruciuliță de aur, dată de bunica mea. Am cântărit mult timp decizia. N-a fost deloc o chestiune de impuls. Dar, ştiind cât de mult însemna pentru mine acea cruciuliță, am simţit cumva că bucuria de a o avea s-ar fi transmis şi prietenei. Aşa că, tremurând de emoţie, m-am dus la ea şi i-am dat-o. I-am spus că e magică şi că protejează pe oricine o poartă. Şi ţin minte surpriza şi scânteia de bucurie din ochii ei, o scânteie care m-a umplut pe mine de căldură. Când i-am spus bunicii de fapta mea, uşor speriată că mă va certa, bunica mi-a spus ceva ce am păstrat ca o lecţie, toată viaţa: ce oferi cu inimă bună nu e niciodată înstrăinat.
Şi cu lecţia asta am pornit-o prin viaţă. Şi am cunoscut mulţi oameni. Unii au rămas cu falsa idee că generozitatea este cea pe care o împărţeam şi eu în copilărie, oameni care au impresia că fac un bine, deşi oferă ceva ce lor le este de prisos. Dar i-am cunoscut şi pe cei darnici în mod autentic, care îşi rup din confortul lor pentru alţii. Iar dacă primii dau bine „pe hârtie”, ceilalţi sunt cei cu adevărat câștigați.”
(Stela Giurgeanu, Falsa generozitate, www.dilemaveche.ro)
*meschin – lipsit de generozitate
*a obloji – a purta cuiva de grijă, a trata, a alina

A.
1. Notează două cuvinte care arată timpul în care se desfășoară acțiunea din textul 1. 2p.
„duminică”, „vară”

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Gicoane intră în joc:
a) în prima repriză a meciului.
b) în a doua repriză a meciului.
c) în prelungirile meciului.
d) de la începutul meciului. 2p.

Răspuns: b

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Gicoane are înălțimea de:
a) 1 metru și 63 de centimetri.
b) 1 metru și 64 de centimetri.
c) 1 metru și 80 de centimetri.
d) peste doi metri. 2p.

Răspunsul corect: b

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Deoarece a oferit prietenei sale din clasa a IV-a un obiect primit cadou, fetița crede:
a) că va fi certată de bunica.
b) că va fi certată de părinți. 2p.
c) că va fi lăudată de bunica.
d) că va fi lăudată de părinți.

Răspunsul corect: a

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudine acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6p.

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre fragmentele de mai jos. 6p.
a) „— Credeam că m-ai uitat.
— Cum era să te uit?”.
Tiparul textual identificat în fragmentul de mai sus este cel dialogat.

b) „glasul lui Gicoane deveni foarte prietenos, primi acel timbru special pe care glasul unui bărbat nu-l capătă decât atunci când vorbește cu un prieten drag. Glasul lui Gicoane deveni aproape copilăros, de o puritate caldă, catifelată.”
Tiparul textual identificat în fragmentul de mai sus este cel descriptiv.

7. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între fragmentul din „Pantera neagră” de Sorin Titel și fragmentul extras din „Falsa generozitate” de Stela Giurgeanu. 6 p.

O legătură care se poate stabili la nivelul conținutului între cele două fragmente de text este prietenia.
În „Pantera neagră” de Sorin Titel, Romică se dovedește a fi un adevărat prieten pentru Gicoane, susținându-l pe acesta permanent la meciurile sale și oferindu-i încrederea de care acesta are nevoie pentru a obține rezultate: „ — Numai să nu fii nervos în poartă, se rugă Romi. Iar că ești mic nu contează. Ai reflexe bune, mă Gicoane, și asta face mai mult decât doi metri înălțime. […] Dar plonjeu ca al tău n-are nimeni. Tu ești ca o panteră, Gicoane, spuse Romi, și-și ridică din nou ochii spre el.
În fragmentul extras din textul „Falsa generozitate” de Stela Giurgeanu, naratoarea dă dovadă de empatie față de o colegă căreia îi oferă cruciulița sa, un obiect cu încărcătură simbolică pentru aceasta, în speranța că o va face să se simtă mai bine: „Brusc, am simţit că trebuie s-o oblojesc. Că e de datoria mea să-i ofer o „recompensă”.

8. Crezi că ar trebui să îți urmezi visul în orice condiții? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând textul 1. 6p.

În opinia mea, atunci când ai un scop la care ai visat dintotdeauna, trebuie să încerci să ți-l atingi, indiferent de condiții.
Cu toții avem dorințe și aspirații la care visăm și pe care încercăm să le îndeplinim, însă uneori calea către succes nu este deloc ușoară, ci plină de obstacole. Un lucru măreț nu se va obține niciodată cu ușurință, ci cu efort, cu trudă. Însă nicio piedică nu trebuie să ne oprească din a ne îndeplini visurile.
Spre exemplu, când eram în clasa aV-a am descoperit la orele de sport că am o pasiune pentru basket, însă mult timp m-am gândit că nu voi avea nicio șansă să fac performanță în acest sport pentru că sunt scund. Domnul profesor și-a dat seama că sunt pasionat de basket și că am talent așa că a crezut în mine până la final. Am continuat să merg la antrenamente și în ziua de astăzi, după doi ani de muncă asiduă, după multe momente în care am vrut să renunț, echipa mea ocupă locul I pe plan județean. Astfel, mi-am dat seama că dacă îți dorești ceva cu adevărat poți obține.
În textul 1, Gicoane s-a simțim la un moment dat, în cariera sa de portar, descurajat din cauza înălțimii, considerând că la 1 metru și 64 de centimetri nu poate fi un bun apărător, însă și-a recăpătat încrederea în sine și a reușit să facă performanță în sport și să depășească orice obstacol pentru a-și îndeplini visul.
În concluzie, în drumul spre îndeplinirea visurilor vor exista multe piedici care te pot da înapoi, însă este important să nu renunți niciodată la aspirațiile tale și să faci orice este posibil să obții ceea ce ți-ai propus.

9. Asociază fragmentul din „Pantera neagră” de Sorin Titel cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o asemănare și o deosebire de conținut dintre ele. 6p.

Un alt text literar pe care îl pot asocia cu fragmentul din „Pantera neagră” de Sorin Titel este opera „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne.
O asemănare între cele două texte este tema prieteniei. În vreme ce Romică îl susține pe prietenul său, Gicoane și îl încurajează în cariera sa de portar, Bruno se împrietenește cu Shmuel, un băiețel ținut într-un lagăr și supus la munci grele și căruia Bruno îi aduce zilnic mâncare la gard, îi ține companie, se joacă cu acesta, încearcă să-l înveselească și să-l încurajeze, ba chiar este dispus să-și riște siguranța pentru a-l ajuta pe Shmuel să-și găsească tatăl.
Deosebirea dintre cele două texte constă în faptul că în vreme ce Romică îl susține pe Gicoane în visul său de a deveni cel mai bun portar, în cazul lui Shmuel este vorba despre o situație mult mai dificilă în care singura dorință a băiatului este să-și găsească tatăl și să scape din acel lagăr.

B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Conțin diftong toate cuvintele din seria: 2p.
a) „speriată”, „picioare”.
b) „primei”, „dormeau”.
c) „trăgeau”, „scânteia”.
d) „voiam”, „niciodată”.

Răspunsul corect: c

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2p.
Seria care conține doar cuvinte derivate este:
a) „accidentul”, „portar”.
b) „optzeci”, „orășelul”.
c) „părinților”, „prietenos”.
d) „portiță”, „fetiței”.

Răspunsul corect: d

3. Rescrie secvența „Adeseori mă gândeam că, dacă tot sunt ei atât de darnici, de ce nu-şi dau lucrurile lor prietenilor mei?”, înlocuind cuvintele „darnici” și „prietenilor” cu câte un sinonim adecvat contextului. 4p.

„Adeseori mă gândeam că, dacă tot sunt ei atât de generoși, de ce nu-și dau lucrurile lor amicilor mei?”

4. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza: 6p.
„Glasul lui Gicoane deveni aproape copilăros, de o puritate caldă, catifelată.
— Știi, mă Romică, eu cât am stat în pat m-am gândit mult.”

„Glasul”= Nominativ, „Romică”= Vocativ, „în pat”= Acuzativ

5. Completează cu o propoziție enunțul „Am cântărit mult timp decizia.”, precizând tipul raportului sintactic din fraza obținută. 6p.

Am cântărit mult timp decizia, dar n-am reușit să-i dau un răspuns”-raport de coordonare prin joncțiune, prin conjuncția coordonatoare adversativă „dar”

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care pronumele demonstrativ „aceasta” să aibă funcția sintactică de atribut (a) și o propoziție negativă, în care substantivul „stadion” să aibă funcția sintactică de complement direct (b). 6p.

(a) Mingea de la aceasta mi-a adus noroc în meciul de astăzi.
(b) Nu ați curățat stadionul înainte de meci.

7. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul unui susținător al echipei, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze.
6p.
Să știi (a ști, conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular) că acești doi arbitri (arbitru) n-au greșit. Traiectoria mingii (minge, genitiv, singular) care a creat (a crea, indicativ, perfect compus) probleme a fost neobișnuită. Fiecare dintre susținătorii noștri (al nostru) de azi va participa (a participa, indicativ, viitor), sper, la gală.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)
Imaginează-ți că ai participat la un joc alături de colegii tăi, în curtea școlii.
Scrie un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți o situație neprevăzută din timpul jocului, inserând o secvență descriptivă și una dialogată.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Marți, 13 aprilie 2021! Nici că se putea nimeri mai bine. Într-o zi cu ghinion să avem meciul cu echipa cea mai de temut. Oare ce șanse erau să învingem cea mai bună echipă din județ și tocmai astăzi? Niciunul dintre colegii mei nu avea speranță și încă din vestiare plutea în aer o atmosferă tensionată, nimeni nu scotea în sunet, toți ne puneam echipamentul tăcuți de parcă deja am fi pierdut meciul.
De parcă nu erau suficiente toate acestea, cu puțin timp înainte de prima repriză a început o ploaie puternică care făcea lucrurile și mai dificile decât erau deja. Până și vremea era împotriva noastră; stropii grei și reci, nămolul care ne pătrundea în ghete și gazonul care devenea din ce în ce mai alunecos ne diminuau și mai mult șansele de a obține o victorie în fața adversarilor.
Minutele din prima repriză se scurgeau cu repeziciune iar pentru noi lucrurile stăteau cum nu se putea mai rău. Eram în dezavantaj numeric și scorul era deja 2-0. Acum chiar că ne pierdusem orice speranță! Iar ploaia nu mai înceta.
S-a auzit fluierul. Prima repriză s-a încheiat. Ne-am retras toți la vestiare demoralizați și dezamăgiți de prestația noastră. Am simțit cu toții încă de la început că nu avem șanse în fața lor. Este al treilea an în care echipa adversară ocupă locul I la fotbal în liga A. Oricât ne-am fi dorit o victorie, în fața lor părea imposibilă.
Atunci a intrat în vestiar antrenorul. Un tip înalt, solid, cu un aer de profesor, care, atunci când intra în încăpere se așternea o liniște totală. Deși părea un om dur și impunător, antrenorul nostru ne-a susținut și ne-a încurajat întotdeauna, crezând în forțele noastre. În ziua aceea ne-a spus pe un ton grav, dar părintesc totodată:
-Eșecul este calea către succes! Important este să avem puterea să ne ridicăm, să ne adunăm forțele și să mergem mai departe cu gândul că de data aceasta vom reuși. Nu vă pierdeți curajul, eu cred în voi până la final.
-Dar…domnule antrenor, nu-i putem învinge. Sunt prea buni!
-Așa este, domnule! se auzi o altă voce din spate.
-Nu a contestat nimeni că nu sunt buni, însă îmi cunosc echipa și știu că și voi sunteți la fel de buni. Doar că voi ați uitat asta. Acum haideți pe teren să dați tot ce e mai bun! Curajul înseamnă ca atunci când îți este teamă și nu mai crezi în tine totuși să mergi mai departe. Am încredere în voi băieți!
Am intrat pe teren cu o altă atitudine. Pe chipurile noastre se citea determinarea, încrederea și credința că și noi putem. Cuvintele de încurajare ale antrenorului nostru au fost de un real ajutor. Era exact ce aveam cu toții nevoie în acele momente în care părea că totul merge pe dos.
Brusc, ceva neprevăzut s-a întâmplat. Ploaia puternică a fost înlocuită cu niște raze de soare puternice, totul în jurul nostru s-a luminat, cerul nu mai avea culoarea plumbului, ci devenise de un albastru pur. Până și noi păream atinși de o altfel de energie.
După câteva secunde primul gol marcat! 2-1. Poate că victoria nu este imposibilă! Mulțimea a devenit din ce în ce mai agitată. Adrenalina ne curgea prin vene. Se pare că adversarii au început să obosească. Doi dintre ei s-au accidentat. Portarul lor a fost înlocuit. Avantaj pentru noi. În minutul 73 gol din nou pentru noi! Egalitate. Am prins și mai multă încredere și asta se citea pe chipurile noastre. Victoria era atât de aproape, încât nu o puteam lăsa să ne scape printre degete. Timpul se scurgea din ce în ce mai rapid. Galeria era tensionată, toți se agitau și stăteau cu sufletul la gură. Oare este posibilă o înfrângere pentru cea mai bună echipă? Asta era întrebarea de pe buzele tuturor.
Răspunsul a venit în minutul ‘88, când echipa mea a înscris un ultimul gol. Meciul s-a încheiat 3-1 pentru noi. Nu ne venea să credem. Părea un vis devenit realitate. Până la urmă încurajările antrenorului nostru erau cele de care aveam nevoie pentru a crede în noi și a ne recăpăta curajul și determinarea. De multe ori reușita nu ține doar de capacități, ci și de încrederea că poți duce la bun sfârșit orice ți-ai propus.