Subiect Evaluare Naţională 2022 Limba și literatura română – Sugestie de rezolvare
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.
SUBIECTUL I – (70 de puncte)
Textul 1
„În port, la pupa vasului de pasageri austriac, care tocmai venise din sus, se vedea legat la chei* un barcaz* micuț, încărcat din greu. Cam în partea lui din mijloc, pe o stivă de scânduri, şedea, cu picioarele atârnate în jos, un băieţandru de vreo şaisprezece ani, cu un mintean* negru pe umeri, cu o căciulă de oaie dată pe ceafă, şi cânta încetişor, ca pentru el, dintr-un fluier ciobănesc.
― Cântă de foame! spuse Ieremia. Hai, Mihule, lasă cavalul, că ţi-am adus să mănânci!
La aceste vorbe, băiatul ridică ochii spre chei, şi chipul oacheş, bătut de vânt, i se lumină.
― El e băietanul de care ţi-am vorbit, domnule! îl lămuri Ieremia pe Anton Lupan.
Acesta sări pe puntea barcazului şi se apropie de băiat, cu mâna întinsă, prietenos. Atunci văzu că la picioarele lui stătea cuminte, cu botul pe labe, dar cu ochii vii iscodind în jur, un câine ciobănesc, cu părul negru, plin de praf şi încâlcit, cam slab şi năpădit de ciulini, cu coada jumulită în chip greu de înţeles, care însă, în toată înfăţişarea lui, poate puţin cam jalnică acum, amintea de un nu prea îndepărtat strămoş lup. Băiatul sări în picioare, sfios şi poate neîncrezător; nu prea era obişnuit, se vede, cu bunătatea semenilor săi. Câinele se ridică şi el, se trase un pas înapoi şi rămase aşa, atent. Privirea lui nu arăta nici teamă, nici prietenie. Lui Anton Lupan i se păru că vede în ea o demnitate la fel de grăitoare ca a unui om, ca a unui om care o are, bineînţeles. În schimb, în ochii băiatului, negri, cu sclipiri albăstrii, cum e uneori cerul în clipa când amurgul s-a stins, dar noaptea încă nu s-a statornicit, deşi zâmbitori, se citea o tristeţe domoală, din cele care, odată ce s-au ivit în priviri, ai zice că niciodată nu mai pot pieri. […]
― Să nu-ţi pară rău că ai venit până aici, îi vorbi blând. O să capeţi cele de cuviinţă pentru osteneala ta.
Băiatul făcu o mişcare cu mâna ca şi cum ar fi vrut să arate că nu ţine la niciun fel de răsplată. Văzându-l aşa şi gândindu-se la vârsta lui crudă, Anton Lupan se simţi întristat.
― Câinele-i al tău? îl întrebă.
― E de la stână, răspunse băiatul. S-a luat după mine şi n-a vrut să se ducă înapoi, chiar dacă l-am izgonit. Aşa că umblăm amândoi.
Ar fi vrut să-l întrebe mai multe, dar socoti că băiatului, ca şi câinelui, trebuie să le fie foame, deci lăsă vorbele pentru mai târziu şi deocamdată îi încredinţă pe amândoi lui Ieremia, să-i ospăteze cu cele trimise de Ismail.
Între timp, […] descărcatul începu. În afară de cheresteaua de pe punte, în magazia vasului fuseseră înghesuite până sus fel de fel de materiale, în lăzi, în baloturi, în cutii de tablă, în bidoane şi-n saci. Ieremia le cumpărase după listă şi le orânduise sârguincios. Erau cabluri de oţel şi parâme de felurite grosimi, făcute colaci, erau bare de fier, şuruburi, cuie, butoiaşe cu ulei de in, cutii de vopsea, pânză groasă de vele, cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac și încă multe altele pe care nu le puteai descurca decât dacă aveai lista lor în cap. […] Anton Lupan se ridică:
― N-ai vrea să rămâi cu noi?
― Şi ce să fac, domnule? întrebă băiatul, înviorat.
― Ce-o să facem toţi. Las’ că n-o să fie rău, ai să vezi! Ce zici, te învoieşti?
― Da’ pe Negrilă îl iei?
― Fireşte! Altfel nici nu mă gândesc.
Obrazul băiatului se lumină şi tot ceea ce fusese îndoială şi amărăciune pe chipul lui se pierdu în vânt. Iar vântul îi purtă îndoiala şi amărăciunea de-a lungul canalului, le flutură peste perdeaua de stuf şi se duse cu ele spre mare, unde le înecă, departe în larg, să li se şteargă urma pe veci.
Cădea amurgul când se apropiau de baraca lor. Anton Lupan mergea în frunte, fluierând, ca un om pe deplin mulţumit. Mihu venea după el, fără să vadă unde pune pasul, cu gura căscată, cu ochii zgâiţi la marea vineţie în lumina amurgului de după echinocțiu. Negrilă se zbenguia pe ţărm, aruncându-se în apă şi tăvălindu-se pe nisip, umplând malul mării de lătrături vesele, ca şi când ar fi simţit că începe altă viaţă şi pentru el, şi pentru stăpână-su.
― Domnule, întrebă Mihu, fără să-şi poată lua ochii de la orizont, toată asta care se vede aici e numai apă?
― Numai apă, Mihule. Şi încă, atât cât vezi tu nu-i poate nici a mia parte din întinderea ei.
― Aoleu, maică! strigă băiatul, înmărmurit.
În clipa aceea, în baracă se aprinse o lampă. […]
― Ismaile! strigă Anton Lupan. De azi înainte ai de hrănit două guri mai mult: pe Mihu şi pe Negrilă, îi vezi? Ai grijă să nu ne facem de râs! ”
(Radu Tudoran, Toate pânzele sus!)
*chei – platformă amenajată într-un port pentru încărcarea și descărcarea vapoarelor *barcaz – ambarcațiune pescărească
*mintean – haină bărbătească scurtă
Textul 2
„În anul 1908, locuiam în fața Grădinii Icoanei. Doi salcâmi bătrâni stăteau de strajă la poartă. Aveam o curte mare în spatele casei și o grădină imensă cu boltă de viță, care se întindea de-a lungul străzii, astăzi Dumbrava Roșie. Acolo a fost adusă într-o zi o vacă elvețiană, trimisă în dar de un admirator. Instalarea ei la noi a fost un eveniment. Tata a botezat-o Habelca și o trimitea în fiecare zi la Șosea să pască iarbă. […]
Într-un an, tata a adus acasă un căţeluş alb, cu părul scurt şi mătăsos, cu pete rotunde, negre pe tot trupul. I-l dăruise doctorul Schachmann. Era o speţă rară de câine de vânătoare, brac din Dalmaţia, tata i-a pus numele „Şmil”. Acest Şmil devenise celebru. Crescuse mare, cu trup subţire şi lung, şi pricepea toate ca un om. Uneori, când întârzia tata la masă, deschideam uşa şi strigam: „Şmil, du-te de-l caută pe domnul Delavrancea!”. Dintr-o săritură, câinele dispărea ca o săgeată. Cu nasul lui negru şi lucios de prepelicar, îi lua urma şi nu se lăsa până nu-l găsea. Se strecura peste tot: la Parlament, la Teatrul Naţional, unde s-a auzit lătratul lui voios la o repetiţie a piesei Apus de soare, sau la băcănia Ciobanu, pe atunci în dreptul actualului Muzeu Naţional, de unde se întorcea acasă părintele nostru, încărcat cu mezeluri. Băcanul îi spunea: „V-a căutat Şmil”. Şi atunci, tata scurta conversaţia cu prietenii. […]
Când avea răgaz, Delavrancea pleca cu vaporul la Constantinopol și la Atena. Se simțea fericit pe mare și furtuna îl însuflețea. Vorbea cu entuziasm de Bosfor, acea alee lichidă care despică Europa de Asia. Admira cupola măreață a Sfintei Sofia, […] chiparoșii pensulați de o mână măiastră pe cerul de peruzea, moscheele cu nostalgicele lor minarete, tăind văzduhul ca niște săgeți împietrite în elanul lor. La restaurant, tatăl meu comanda un prim fel, barbuni, al doilea… barbuni, al treilea… barbuni! Mânca zilnic acel pește cu carnea rumenie și miros puternic iodat, care trăiește mai ales în Bosfor. Îl recunoștea ospătarul și-l botezase „domnul Barbun”.
Când ajungea la Atena, petrecea ore întregi pe Acropole. Cunoștea arta antică în toate nuanțele ei, cugeta, așezat pe treptele Parthenonului, la operele literare nemuritoare, pe care le cunoștea bine. Nu-și stăpânea lacrimile de emoție în fața mândrelor coloane de marmură, înălțate pe orizontul marin, zvelte și robuste.
Întors în România, se aşeza iar la lucru […] şi, scriind, asculta studiul meu de pian, pentru că i se părea că-i întăreşte ritmul ideilor. Întrerupea lucrul ca să se joace cu pisica tolănită pe masa lui sau venea în salon […] şi-mi făcea câte o observaţie, întotdeauna întemeiată.”
(Cella Delavrancea, Frânturi din viața lui Delavrancea)
SUBIECTUL I
A.
1. Notează, din textul 1, denumirea a două obiecte din magazia vasului. 2 puncte
„șuruburi”, „cuie”.
(„Erau cabluri de oţel şi parâme de felurite grosimi, făcute colaci, erau bare de fier, şuruburi, cuie, butoiaşe cu ulei de in, cutii de vopsea, pânză groasă de vele, cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac și încă multe altele pe care nu le puteai descurca decât dacă aveai lista lor în cap”).
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte Persoana responsabilă de pregătirea mesei este:
a) Ismail.
b) Lupan.
c) Mihu.
d) Negrilă.
(„― Ismaile! strigă Anton Lupan. De azi înainte ai de hrănit două guri mai mult: pe Mihu şi pe Negrilă, îi vezi?”)
Răspunsul corect: a
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Șmil este un câine din rasa:
a) barbun de Bosfor.
b) brac din Dalmația.
c) ciobănesc german.
d) lup elvețian.
Răspunsul corect: b
(„Era o speţă rară de câine de vânătoare, brac din Dalmaţia”)
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Casa familiei Delavrancea se afla
a) în fața Grădinii Icoanei.
b) lângă Muzeul Național.
c) pe strada Constantinopol.
d) vizavi de Teatrul Național.
Răspunsul corect: a
(„În anul 1908, locuiam în fața Grădinii Icoanei”)
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
| Enunțul | Corect | Incorect |
| Ieremia i-l prezintă pe Mihu lui Anton Lupan. | X | |
| Câinele lui Mihu se joacă pe țărmul mării. | X | |
| Anton Lupan nu acceptă să îl primească pe Negrilă pe puntea vasului | X | |
| Delavrancea călătorea la Constantinopol și la Atena, cu vaporul, atunci când avea timp. | X | |
| Delavrancea a fost poreclit de ospătar „domnul Barbun”. | X | |
| Pisica este trimisă să-și caute stăpânul prin oraș. | X |
(1) Ieremia i-l prezintă pe Mihu lui Anton Lupan.-CORECT
„― El e băietanul de care ţi-am vorbit, domnule! îl lămuri Ieremia pe Anton Lupan”.
(2) Câinele lui Mihu se joacă pe țărmul mării.-CORECT
„Negrilă se zbenguia pe ţărm, aruncându-se în apă şi tăvălindu-se pe nisip”.
(3) Anton Lupan nu acceptă să îl primească pe Negrilă pe puntea vasului-INCORECT
„― Da’ pe Negrilă îl iei?
― Fireşte! Altfel nici nu mă gândesc.”
„ ― Ismaile! strigă Anton Lupan. De azi înainte ai de hrănit două guri mai mult: pe Mihu şi pe Negrilă, îi vezi?”
(4) Delavrancea călătorea la Constantinopol și la Atena, cu vaporul, atunci când avea timp.-CORECT
„Când avea răgaz, Delavrancea pleca cu vaporul la Constantinopol și la Atena.”
(5) Delavrancea a fost poreclit de ospătar „domnul Barbun”.-CORECT
„Îl recunoștea ospătarul și-l botezase „domnul Barbun”.
(6) Pisica este trimisă să-și caute stăpânul prin oraș.-INCORECT
„Uneori, când întârzia tata la masă, deschideam uşa şi strigam: „Şmil, du-te de-l caută pe domnul Delavrancea!”. Dintr-o săritură, câinele dispărea ca o săgeată.”
6. Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a personajului Mihu, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă: 6 puncte
„Băiatul sări în picioare, sfios şi poate neîncrezător; nu prea era obişnuit, se vede, cu bunătatea semenilor săi. […] În schimb, în ochii băiatului, negri, cu sclipiri albăstrii, cum e uneori cerul în clipa când amurgul s-a stins, dar noaptea încă nu s-a statornicit, deşi zâmbitori, se citea o tristeţe domoală, din cele care, odată ce s-au ivit în priviri, ai zice că niciodată nu mai pot pieri.”.
O trăsătură morală a personajului Mihu, identificată în fragmentul de mai sus este timiditatea. Prin caracterizarea directă realizată de narator se conturează personalitatea băiatului, un tânăr sfios, lipsit de încredere. O secvență relevantă în acest sens este „Băiatul sări în picioare, sfios şi poate neîncrezător”.
7. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
Un element de conținut comun celor două texte date este prezența animalelor.
În primul text, se sugerează prietenia și devotamentul dintre tânărul Mihu și camaradul său, câinele Negrilă. Când Anton Lupan îl întreabă pe băiat dacă îl va lua și pe Negrilă cu el, acesta răspunde fără ezitare: „― Fireşte! Altfel nici nu mă gândesc.”
În cel de-al doilea text, între Delavrancea și câinele Șmil se înfiripase un puternic sentiment de prietenie, astfel încât, atunci când stăpânul întârzia la masă, fiica acestuia trimitea câinele să-l aducă acasă: „Şmil, du-te de-l caută pe domnul Delavrancea!”.
8. Crezi că este plictisitor să vizitezi de mai multe ori un loc? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2. 6 puncte
În opinia mea, nu este plictisitor să vizitezi același loc de mai multe ori.
Călătoria este întotdeauna un prilej de încântare, iar reîntoarcerea într-un anumit loc ne poate stârni încântare și bucurie sufletească. De asemenea, să vizitezi din nou locuri pe care le-ai mai cutreierat îți oferă șansa de a descoperi lucruri noi, de a vedea peisaje, obiective turistice sau oameni dintr-o altă perspectivă, mai ales dacă revii în acele locuri la o altă vârstă. Diferitele etape din viața omului schimbă viziunea asupra faptelor, locurilor sau întâmplărilor. Așadar, s-ar putea ca reîntoarcerea într-un anumit loc, într-o altă perioadă a vieții să îți stârnească alt fel de sentimente, emoții și trăiri.
De exemplu, Delavrancea călătorește des la Constantinopol și la Atena, însă de fiecare dată vizita îi producea emoție, nostalgie și îl îndemna la contemplare.
În concluzie, să vizitezi de mai multe ori un loc nu este plictisitor, vizita putându-se transforma într-o aventură a noilor descoperiri.
9. Asociază fragmentul din Toate pânzele sus! de Radu Tudoran cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
Un alt text literar pe care îl pot asocia cu fragmentul extras din „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran este opera „Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker.
O valoare culturală comună o reprezintă dragostea față de animale.
În primul text, este ilustrată relația de prietenie dintre tânărul Mihu și câinele său, Negrilă, pe care stăpânul nu l-ar abandona indiferent de situație.
În cel de-al doilea text, Ada, protagonista romanului, învață să-l călărească pe Untișor în ciuda defectului pe care îl avea la picior. Deși Adei îi lipsește încrederea în forțele proprii, aceasta descoperă cum să-l îmblânzească pe Untișor și cum să creeze o relație bazată pe încredere și devotament.
B.
1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Sunt despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:
a) bă-trâni, pri-e-te-nos.
b) bă-trâni, prie-te-nos.
c) băt-râni, pri-e-te-nos.
d) băt-râni, prie-te-nos.
Răspunsul corect: a
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Seria care cuprinde doar cuvinte compuse este:
a) „bineînțeles”, „zâmbitori”.
b) „încetișor”, „ciobănesc”.
c) „întotdeauna”, „niciodată”.
d) „tristețe”, „deocamdată”.
Răspunsul corect: c
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Sensul construcției subliniate în secvența: „Dintr-o săritură, câinele dispărea ca o săgeată.” este:
a) agresiv.
b) ascuțit.
c) încetișor.
d) repede.
Răspunsul corect: d
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Există o relație de omonimie între cuvintele subliniate în secvențele din seria:
a) „cam slab şi năpădit de ciulini”; „cu trup subțire şi lung”.
b) „Iar vântul îi purtă îndoiala”; Ambii au încălcat învoiala.
c) „să nu-ţi pară rău că ai venit până aici”; Rochia i-a venit bine.
d) „se simțea fericit pe mare”; „o curte mare în spatele casei”.
Răspunsul corect: d
5. Selectează, din fragmentul următor, trei verbe aflate la moduri diferite, pe care le vei preciza: „Ar fi vrut să-l întrebe mai multe, dar socoti că băiatului, ca şi câinelui, trebuie să le fie foame, deci lăsă vorbele pentru mai târziu şi deocamdată îi încredinţă pe amândoi lui Ieremia”. 6 puncte
| Verbul selectat | Modul verbului selectat |
| ar fi vrut | condițional-optativ |
| să întrebe | conjunctiv |
| socoti | indicativ |
6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care substantivul comun „lampă” să fie în cazul genitiv (1) și un enunț interogativ, în care pronumele personal „el” să aibă funcția sintactică de complement prepozițional (2).
6 puncte
- Lumina lămpii mă deranjează.
- Te-ai plimbat cu el prin parc?
7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora: „Mânca zilnic acel pește cu carnea rumenie și miros puternic iodat,1/ care trăiește mai ales în Bosfor.2/”. 6 puncte
„Mânca zilnic acel pește cu carnea rumenie și miros puternic iodat”-propoziție principală
„care trăiește mai ales în Bosfor.”-propoziție subordonată atributivă
8. Completează enunțul următor, reprezentând mesajul unui ghid în timp ce prezintă un oraș, cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze. 6 puncte
— Băiete, aș vrea (a vrea, condițional-optativ, prezent, persoana I, singular) acum să fii (a fi, conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular) atent, fiindcă de la capătul străzii (stradă, singular, genitiv) vei putea vedea acele clădiri de a căror (care, genitiv) arhitectură suntem mândri.(mândru, plural, masculin).
SUBIECTUL AL II-LEA – (20 de puncte)
Imaginează-ți că tocmai te-ai întors din vacanță.
Scrie un text narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți cea mai frumoasă întâmplare din vacanță, incluzând o secvență descriptivă, de minimum 30 de cuvinte, și o secvență dialogată, de minimum patru replici.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
- conținutul compunerii – 12 puncte
- redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct). Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Iată cât de repede a trecut timpul și deja s-a terminat vacanța de iarnă. Mă încearcă sentimente de bucurie pentru că mâine îmi voi revedea colegii cărora abia aștept să le povestesc cum mi-am petrecut vacanța. Înainte însă haideți să vă povestesc și vouă prin ce momente de neuitat am trecut.
Era dimineața Crăciunului. Nerăbdător să deschid cât mai repede cadourile și să descopăr ce mi-a adus Moșul anul acesta, bineînțeles că nu am putut dormi toată noaptea. La prima oră eram în picioare și priveam pe fereastră cum fulgii de nea s-au așternut pe pământ formând o mantie albă și strălucitoare. De bucurie că s-a așternut prima ninsoare aproape că uitasem de cadourile Moșului. Însă am decis să las oamenii de zăpadă și săniușul pe mai târziu, așa că am dat buzna pe ușa dormitorului și într-o clipită am fost în living. În jurul bradului care strălucea mai ceva decât o stea erau așezate zeci de cadouri: mai mari, mai mici, cu fundițe, fără fundițe, cu buline sau cu steluțe… un miracol! Căutam nerăbdător privirea cel pe care scria numele meu. L-am zărit! Era o cutie mică, împachetată într-o hârtie verde cu buline galbene. Era atât de mică încât mi-a luat ceva să o găsesc. Oare chiar atât de obraznic am fost anul acesta încât Moșul să-mi aducă un cadou atât de mic? Cu o urmă de tristețe pe chip am luat cutiuța și sub privire entuziasmate ale părinților am început să desfac cadoul. În cutie era un plic.
-Haide, fiule! Nu ești curios să vezi ce e în plic?
-Dragule, deschide plicul! adăugă mama.
Cu mâinile tremurânde am scos trei cartonașe din plic pe care scria cu majuscule „Sejur în Țara lui Moș Crăciun”.
-Mergem în Laponia? am exclamat eu cu extaz.
-Știm că îți dorești această călătorie de foarte mult timp și pentru că ai fost foarte cuminte anul acesta l-am rugat pe Moș Crăciun să îți facă acest cadou. (secvență dialogată)
-Avem avion în două ore, zise tata. Grăbește-te, fă-ți bagajele, iar noi te așteptăm la mașină.
N-am avut nevoie de mai mult de treizeci de minute să-mi împachetez strictul necesar. Nu aveam nevoie de multe lucruri în ținuturile Moșului. Acolo găsești tot ce își poate dori un copil.
Zborul până în Laponia a fost lung și un pic obositor, dar odată ajunși la destinație oboseala a fost înlocuită de extaz și curiozitate. De la aeroport am fost preluați de un microbuz care ne-a dus la cazare.
Căsuța în care ne-am cazat părea scoasă din poveștile cu Hansel și Gretel; acoperișul părea făcut din glazură de ciocolată cu cireșe, pe pereți erau pictate acadele de toate formele și dimensiunile, paturile erau în formă de turtă dulce, iar pernele parcă erau făcute din vată pe băț. N-am zăbovit însă prea mult în camere pentru că am plecat spre satul lui Moș Crăciun. Ce am văzut acolo m-a lăsat fără cuvinte. M-am întâlnit cu spiridușii Moșului care deja lucrau de zori la cadourile care trebuiau livrate copiilor cuminți în următorul an și ne-am plimbat cu sania Moșului trasă de reni și de câini husky. Aceștia ne-au dus la marginea unei păduri, la limita Cercului Polar, unde se afla o casă împodobită cu mii de luminițe și decorațiuni. Am știut că aceea trebuia să fie casa Moșului. Momentul îndelung așteptat sosise. Am pășit sfios și totuși nerăbdător în casa de basm în mijlocul căreia trona un brad imens împodobit cu ghirlande, globulețe, îngerași, bomboane și alte ornamente cum nu mai văzusem în niciun alt brad până atunci. Lângă brad, așezat pe un tron sclipitor, am zărit chipul unui bătrânel simpatic, cu o barbă lungă și ninsă, cu ochi blânzi și cu obrajii rumeni. Era îmbrăcat în roșu, cu o căciulă mare ce-i cădea pe spate și o curea neagră ce abia îl cuprindea. (secvență descriptivă)
Întâlnirea cu Moșul a fost magică. Fiecare copil pregătise o poezie pentru Moșul, iar acesta ne-a ascultat pe fiecare în parte cu bucurie după care ne-a împărțit cadouri. Nu pot exprima în cuvinte emoția pe care am simțit-o când am stat de vorbă cu el. Ce poate fi mai frumos pentru un copil decât o întâlnire cu Moș Crăciun?
Nu puteam părăsi ținuturile Moșului fără să ne bucurăm de spectacolul de lumini al Aurorei Boreale. A fost un dans hipnotic și o experiență de care îmi voi aminti cu siguranță toată viața. Abia aștept să le povestesc colegilor ce cadou minunat mi-au făcut părinții și ce lucruri minunate am descoperit pe meleagurile acelea magice, dar mai ales să le spun despre întâlnirea cu Moșul.
Image by Freepik
