Textul epic

5/5 - (24 votes)

Textul epic este un text literar în care autorul transmite în mod indirect gândurile, ideile, concepțiile și sentimentele prin intermediul personajelor și al acțiunii.

Un text epic reprezintă o creație imaginară în care un narator relatează o serie de evenimente într-o succesiune logică și cronologică la care participă personaje cu diverse roluri.

ELEMENTE COMPONENTE ALE UNUI TEXT EPIC:
1.AUTORUL – este persoana reală care creează opera. Existența acestuia poate fi verificată.

De exemplu, autorul operei „Amintiri din copilărie” este Ion Creangă.

2.NARATORUL -este povestitorul întâmplărilor, cel care relatează întâmplările, vocea desemnată de autor pentru a nara evenimentele, faptele personajelor și relațiile care se stabilesc între personajele operei.
De exemplu, naratorul operei „Amintiri din copilărie” este Nică, care este totodată și personaj.
!!!ATENȚIE: Nu confundați autorul cu naratorul.

Naratorul poate fi:
-obiectiv– atunci când relatează întâmplările la persoana a III-a, nu se implică în acțiune, este detașat. Narațiunea în care apare un narator obiectiv se numește narațiune obiectivă.

Exemplu:
„Dafina ședea neclintită, cu mâinile în poală pe ziarul împăturit frumos, privind la bolnavul care zăcea cu brațele întinse peste învelitoarea albă, capul înfășurat într-un pansament alb din care i se vedea numai fața de ceară, vârstată* cu trei linii negre paralele – sprâncenele, genele și mustățile. Pleoapele-i închise păreau niște pete violete, iar buzele cărnoase erau atât de palide că de-abia li se deosebeau marginile. […] Atunci Toma Novac ridică pleoapele ca și când s-ar fi trezit dintr-un somn fără visuri. O durere uniformă îi înfășura tot corpul. Lumina moale îi ustura ochii mari negri, cu o lucire stranie, cu bulbii roșii ca înecați în sânge. Văzu întâi pendula dintre ferestre; limba se legăna rar, greoi, fără zgomot, iar cadranul părea spălăcit de nu putea distinge nici cifrele, nici minutarele. Dedesubt însă, pe calendarul de perete, citi ușor un șapte negru arab și un altul roșu roman.” (Liviu Rebreanu, Adam și Eva)

-subiectiv-atunci când relatează întâmplările la persoana I, fiind totodată și personaj, luând parte la acțiune, fiind implicat. Narațiunea în care apare un narator subiectiv se numește narațiune subiectivă.
Exemplu:
„Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de fosfor a ceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca Ia început. Ba se pare că i-am prins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să plec și totuși de la ușă mă întorc la fereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de zid într-atât cât intră în cercurile felinarelor. Pe urmă iar vreau să plec… Mă aplec, cu o îndrăzneală care mă înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra largii streșini a mansardei, să văd dacă la capătul ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul Preda își are dormitorul pe șirul odăilor Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra abisului mut și întunecat. În sfârșit…” (Gib I. Mihăescu, Donna Alba).

3.PERSONAJUL -reprezintă un element esențial într-un text narativ și este creația autorului.
În funcție de rolul pe care îl ocupă în acțiune, personajele pot fi:
-principale-ocupă rolul central în acțiune. Participă la toate momentele subiectului.
-secundare-participă la cel puțin două episode ale acțiunii.
-episodice– apare într-un singur episod al acțiunii.
-figurante-nu participă efectiv la acțiune, dar sunt menționate de narator sau de celelalte personaje.

!!!Personajele nu sunt întotdeauna numai ființe umane ci pot fi și animale, păsări, plante, obiecte, creaturi fantastice.

Distribuie

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email

Articole similare:

Fraza
Elemente de construcție a comunicării
OradeRomână.ro

Fraza

I.DEFINIȚIE: Fraza este un enunț complex alcătuit din cel puțin

Citește tot »

Urmărește-mă pe Facebook și află noutățile!

@oraderomana.ro