Adverbul

I.DEFINIȚIE: Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată caracteristica unei acțiuni sau a unei stări. Adverbul determină verbe, adjective sau adverbe.

II.CLASIFICARE:

după înțeles:

• adverbe de loc: aici, acolo, sus, jos, departe, aproape, încoace, încolo etc.
• adverbe de timp: acum, atunci, mâine, ieri, niciodată, mereu, întotdeauna etc.
• adverbe de mod: puțin, mult, târăș, negreșit, așa, anevoie, bine etc.

după modul de comunicare în enunț:

• adverbe interogative-apar la începutul enunțurilor interogative: unde?, când?, cum?, cât?
• adverbe relative-leagă într-o frază o propoziție subordonată de regenta ei: unde, când, cum, cât, încotro etc.

Merge ¹/(unde) dorește.²/

• adverbe nehotărâte-apar fie în interiorul enunțului, fie ca elemente de relație între propozițiile unei fraze: oriunde, oricând, oricum, oricât, odată, altădată, undeva, cândva etc.

Se îndreaptă ¹/(oriunde) vede cu ochii.²/

locuțiunile adverbiale–sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care se comportă ca un adverb:

• de loc: în față, în spate, de jur împrejur, din loc în loc etc.
• de timp: din când în când, până la urmă, când și când, pe înserat etc.
• de mod: fără doar și poate, fără îndoială, pe larg etc.
• de cauză și scop: de aceea, de asta, pentru asta etc.

semiadverbele- sunt o categorie aparte de adverbe, lipsite de autonomie, care nu au funcții sintactice; acestea se analizează împreună cu predicatul: cam, chiar, doar, mai, măcar, numai, nici, prea, tot, și, vreo. 

III. GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADVERBULUI:

Majoritatea adverbelor au grade de comparație care se formează la fel ca la adjectiv:

a.POZITIV- iute

b.COMPARATIV

-de egalitate: la fel de iute/ tot atât de iute

-de superioritate:mai iute

-de inferioritate:mai puțin iute

c.SUPERLATIV:

• relativ

-de superioritate:cel mai iute

 -de inferioritate:cel mai puțin iute

• absolut

-de superioritate:foarte/nemaipomenit/extrem de iute

-de inferioritate:foarte puțin iute

Excepții:

• există și adverbe fără grade de comparație:

-adverbele de afirmație și de negație: da, nu, nicidecum etc.

-adverbe limitative: original, teoretic, psihic etc.

–adverbe fără autonomie sintactică (semiadverbele): tot, chiar, și, mai, cam etc.

IV. PROCEDEE DE FORMARE A ADVERBELOR

1. DERIVAREA CU SUFIXE ȘI PREFIXE: școlărește, românește, frățește, târâș, chiorâș, binișor, puțintel, realmente, totalmente, nebărbătește, neprietenește, ultragreu, superușor etc)
2. CONVERSIUNEA (SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE): adverbele pot proveni din alte părți de vorbire:

-adverbe provenite din adjective: scris frumos (adjectiv); scrie frumos (adverb)

-adverbe provenite din verbe la participiu: cuvânt silabisit (adjectiv participial); vorbește silabisit. (adverb)

-adverbe provenite din substantive: Vara este anotimpul meu preferat. (substantiv) Vara merg la bunici. (adverb)

V. POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADVERBULUI (FUNCȚII SINTACTICE):

1. circumstanțial de timp: Vom pleca mâine.
2. circumstanțial de loc: A ajuns destul de departe.
3. circumstanțial de mod: S-a comportat altfel față de colegii săi.
4. nume predicativ: Este bine să lecturezi zilnic.
5. atribut adverbial: Lecția de ieri de la biologie a fost interesantă.

Observație 1- semiadverbele (numite și adverbe clitice) nu au funcție sintactică: mai, chiar, doar, cam, măcar, nici, numai, prea, vreo, tot.

Observație 2- adverbele discursive nu au funcție sintactică: în primul rând, în al doilea, rând, pe de o parte, pe de altă parte, dimpotrivă, în schimb, de fapt, de altfel etc.

GREȘELI FRECVENTE:

1. Confuzii între adverbele compuse, care se scriu legat și construcțiile sintactice libere, care se scriu dezlegat:

Ex:   A fost odată ca niciodată un împărat care avea trei fete. (adverb-cândva).

Mai exersăm o dată și gata. (construcție sintactică- încă o dată).

Această poveste s-a întâmplat demult. (adverb-cândva)

Nu ne-am mai văzut de mult. (construcție sintactică- de mult timp).

Alte exemple: numai/ nu mai, deloc/ de loc, întruna/ într-una, altădată/ altă dată, altfel/ alt fel, deoparte/ de o parte, bineînțeles/ bine înțeles etc.

       2.Adverbul nu se acordă cu substantivul, la fel ca în cazul adjectivului:

Ex: Au fost considerați totali nevinovați. (GREȘIT). Au fost considerați total nevinovați. (CORECT)

Cartofii sunt excesivi de scumpi. (GREȘIT). Cartofii sunt excesiv de scumpi. (CORECT).

Alte exemple: oameni teribili de agresivi, copii strălucitori de talentați, uși largi deschise, tinerele cele mai bine pregătite, probleme ușoare de rezolvat.

      3.semiadverbul „mai” se așază înaintea verbului:

Ex: Mai mi-a dat o bomboană. (GREȘIT) Mi-a mai dat o bomboană (CORECT)

Mai ne oferă premii? (GREȘIT). Ne mai oferă premii? (CORECT)

     4.Omiterea perechii în cazul locuțiunilor adverbiale corelative:

Ex: Pe de o parte părea că regretă, pe de altă parte a mințit din nou.

     5.Adverbul „decât” se folosește doar în enunțuri negative:

Ex: A mâncat decât prânzul. (GREȘIT) Nu a mâncat decât prânzul sau A mâncat doar prânzul. (CORECT)

    6.Adverbele „doar” și „numai” se folosesc în enunțuri afirmative:

Ex: A mâncat doar/ numai prânzul.

   7.Confuzia dintre adverbe și prepoziții. Prepoziția primește articolul hotârât, în vreme ce adverbul nu este articulat:

Ex: înainte, dedesubt, împotrivă, înapoi-adverbe

înaintea, dedesubtul, împotriva, înapoia-prepoziții

în afară, în jur, de jur împrejur, în față, în urmă-adverbe

în afara, în jurul, de jur împrejurul, în fața, în urma-prepoziți

   8.Confuzia dintre adverbe și substantive. Adverbele pot deveni substantive fie prin adăugarea articolului hotărât enclitic, fie prin contextul propriu substantivului, dar imposibil pentru adverb:

Ex: Binele făcut va fi răsplătit cândva.

  9.Omonimia adverbelor. Unele adverbe pot avea sensuri și valori gramaticale diferite:

-și poate fi conjuncție coordonatoare copulativă sau adverb clitic:

Ex: Parfumul florilor și adierea vântului anunță venirea primăverii. (și-conjuncție coordonatoare)

A venit și Sofia cu noi. (adverb clitic, fără funcțiee sintactică)

-mai poate fi adverb clitic ca marcă  gramaticală în formarea comparativului sau adverb aspectual:

Ex: Cartea aceasta a fost mai interesantă decât prima. (mai-adverb clitic, comparativ de superioritate)

Nu am mai mers la plajă. (mai-adverb aspectual)

-iar poate fi conjuncție coordonatoare adversativă sau adverb aspectual:

Ex: Ioana citește, iar Andrei este la fotbal. (iar-conjuncție coordonatoare adversativă)

Iar plouă! (iar-adverb aspectual)

-tot poate fi pronume sau adjectiv pronominal nehotărât sau adverb aspectual:

Ex: A mâncat tot din farfurie. (tot-pronume nehotărât)

Au reușit să vadă tot orașul. (tot-adjectiv pronominal nehotărât)

Ne-am tot gândit ce trebuie făcut. (tot-adverb aspectual)

-vreo poate fi adjectiv pronominal nehotărât sau adverb de mod:

Ex: Trebuie să adaugi în compoziție vreo trei linguri de zahăr. (vreo-adverb de mod/de aproximare)

Ai vreo problemă? (vreo-adjectiv pronominal nehotărât)

-decât poate fi adverb restrictiv sau prepoziție:

Ex: Nu a venit decât Ionuț. (decât-adverb restrictiv)

A lucrat mai bine decât tine. (decât-prepoziție cu valoare comparativă)

VI.COMPUSELE ȘI LOCUȚIUNILE ADVERBIALE-grupuri de cuvinte cu sens unitar, care se comportă ca un adverb. Ele pot îndeplini aceleași funcții sintactice ca un adverb:

Compusele adverbiale: s-au format prin alăturarea mai multor părți de vorbire (prepoziții+substantive, prepoziții+adverbe, adverbe+verbe): după-amiază, decât, cumva etc)

Locuțiunile adverbile au o clasă mai bogată decât cea a adverbelor: de-a binelea, pe de-a-ntregul, pe nemâncate, pe ocolite, cu nemiluita, de cu seară, în sfârșit, în zadar, fără îndoială, pe scurt, după aceea, de-abia, din când în când, de jur împrejur, acum un an, cu noaptea-n cap etc.

Clasificare:

• de loc: în față, în spate, de jur împrejur, din loc în loc etc.
• de timp: din când în când, până la urmă, când și când, pe înserat etc.
• de mod: fără doar și poate, fără îndoială, pe larg etc.
• de cauză și scop: de aceea, de asta, pentru asta etc.

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE LOCUȚIUNILOR ADVERBIALE (FUNCȚII SINTACTICE):

1. circumstanțial de timp: Din când în când mă mai vizitează.
2. circumstanțial de loc: Uită-te în jur să vezi câtă frumusețe.
3. circumstanțial de mod: Lucra la proiect cu de-a sila.
4. circumstanțial de cauză: De aceea nu a ajuns la timp, pentru că a pierdut trenul.
5. nume predicativ: Este în zadar să-ți ceri iertare acum.
6. atribut adverbial: Discuția pe larg nu l-a lămurit.
7. predicat verbal: Cu siguranță că va reuși.