Semnele de ortografie asigură scrierea corectă a cuvintelor.
Cratima (-) numită și liniuță de unire sau de despărțire:
- Redă pronunțarea împreună a două părți de vorbire diferite: dă-l, las-o, s-a plimbat, ți-l, mi-o, ne-am ales.
- Unește componentele nesudate ale cuvintelor compuse:floarea-soarelui, prim-ministru, pistol-pușcă, contabil-șef.
- Leagă cuvintele repetate (identice sau cu unele modificări):mic-mic, doar-doar, ușor-ușurel, singur-singurel.
- Marchează elidarea unor secvențe dintr-un cuvânt: d-ta.
- Leagă articolul sau desinența de plural de cuvintele provenite din alte limbi, a căror literă finală prezintă deosebiri între scriere și pronunție:show-ul, show-uri.
- Marchează despărțirea cuvintelor în silabe: ca-să, ma-și-nă, co-pil, te-le-vi-zor.
Apostroful marchează absența accidentală a:
- Unui sunet (al’fel, cân’va, domnu’, altădat’, făr’, pân’).
- Mai multor sunete (consoane sau vocale) sau silabe (dom’le, ‘neața).
- Primei sau primelor două cifere (‘918, ’89).
- Apare în cuvinte împrumutate din alte limbi: McDonald’s.
Bara oblică marchează scrierea unor unități de măsură: km/h.
Linia de pauză, semn ortografic care marchează scrierea unor cuvinte compuse complexe:nord-nord-vest.
Punctul este semn ortografic în scrierea abrevierilor: etc., nr., dr., ian.
ATENȚIE!
- Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe inițiale majuscule, însă DOOM3 recomandă „scrierea fără puncte despărțitoare”: NATO, ORL „dar, prin tradiție, cu puncte, a abrevierilor din latină S., P.P.S.);
- Nu se pune niciodată punct după titluri de cărți, opere literare, muzicale;
- După formulele de adresare din scrisori, cuvântări.
Image by Freepik
